Noutatea la MONET . Uitadu-se la un lac el desfinteaza orizontul si se uita numai la suprafata apei si la nuferii ce plutesc linistit . Cerul se reflecta insa in planul apei si-i da un echilibru spatial tabloului . Spargand orizontul face sa explodeze intregul spatiu fara limite intr-un singur tablou . Monet nu a fost inteles imediat la vremea sa . Asa s-a infrant academismul .
Mai este si un subtil vartej al intregului care-ti da senzatia de miscare : tot universul este aici . Si bucuria in fata acestui fragment de natura , cine l-a mai avut ?
Si pe urma vine Matisse care aplatizeaza si mai tare - parca-i un afis de turism - dar care pozitioneaza peronaje si culori in asa fel incat sperie si el academistii epocii . La Matisse insa linia desenului face forta tabloului - spontana , fara ambiguitati . Vazuse insa stampa japoneza si cum cadea tesatura la japonezi pe corp sau un fotoliu .
.
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu