Le général Mac Arthur, Sinaia, Roumanie

Generalul Mac. Arthur la Sinaia, 1937, primit de vanatorii de munte si unchiul meu, Colonel Gontescu in spate cu o basca... Mac Arthur, un tip de vre-o 1m 90 inaltime venise pt. 2 zile sa vada Armata romana. Nu am aflat nici astazi de la istorici, motivul real al vizitei in Romania...

" NINEL " . EUGEN SCHILERU : O minte stralucita si de neinlocuit

.

" NINEL " . EUGEN SCHILERU : O minte stralucita si de neinlocuit . Fara NINEL ajungeam niste zombii , noi , cei de la Institutul de Arte pictori , sculptori ? Poate . NINEL a fost sansa noastra , salvarea noastra . Tot ce s-a scis despre el parca nu-mi convine : prea academic in elogii , prea sec in omagii . Ne-a spus TOTUL . Adica si despre Clar obscurul la Carravagio , dar si despre cel al lui Orson Welles din Citizen Kane . Vorbea despre peisaj si ne baga in lumea lui James Joyce din Ulisse ( netradus inca ). Ii lipsea rigoarea lui Frunzetti , dar ce geniale conectii culturale iti impunea ! Venea la curs cu l' Express in mana si ne citea articolul despre Yves Klein cand trebuia sa ne vorbeasca de Vermeer . Existentialismul lui Sartre si Camus era o pasiune la el care trecuse prin mana lui Dolphi Trost sau a ' Trairistilor ' . Cu el , eram sincroni cu occidentul si experimentele din anii 60 , ceea ce nu era la indemana oricui . Cum s-a putut asa ceva in comunism ? Nu stiu , dar s-a putut , pt. ca poate ne arunca intr-o lume departe de Partid si demagogia acestuia . A scris putin si suntem vinovati cu totii ca nu i-am transcris cursurile atat de orale si de improvizate ce se prelungeau pana la carciuma care devenea universitate . Ne mai programam si cu dusul acasa al unui NINEL mahmurit de la care mai sorbeam cate un gand , o fraza cheie . Altii erau cu D.I. Suchianu sau Argintescu Amza , noi eram cu NINEL ( " un tanar denumit Schiller , din Braila , a venit sa ma vada pe peronul garii " : Mircea Eliade , Memorii ) si suntem inca cu el ... si suntem inca cu el .

.

.

.

Gerry Mulligan , un personj din cauza caruia am ajuns la Politie in anii 58

.

Gerry Mulligan , un personj din cauza caruia am ajuns la Politie in anii 58 : Fani dupa muzica de Jazz , obtineam o revista americana de Jazz : " Down Beat " cu toti mari ai jazz-ului , cu poze , critici , etc . Faceam poza dupa poza ( cu aparat Zorki 2 ) si lipeam poza pe un carton . Tineam mereu niste poze la mine dar ... uita ca am vrut sa fur niste caise din pomul curtii lui Maurer ( Bdul Aviatorilor langa Studioul Sahia ) . Am furat cateva caise dar politistul de garda m-a luat de guler si m-a dus la Politia cea mare , Calea Victoriei . Un General mi-a facut buzunarele si a gasit poza cu G. Mulligan , tuns proaspat ca facuse Armata si in costum de militar ! Aici a devenit totul un cosmar : Deci este un spion American , unde l-ati cunoscut ! etc etc . A dat poza cuiva sa o analizeze , si nu a prea iesit nimica . Am explicat ce am putut , ca-i un muzician etc ... A durat poveste asta o dupamasa intreaga ca pana la sfarsit sa-mi confiste poza , sa ma rada in cap ( de ce , nu stiu , ca nu aveam ... )
.
Continuarea : Nu aveam parul lung . Deci m-au tuns si m-au pus sa-mi arunc parul la un WC murdar si am tras apa . M-am intors acasa stors , nu am zis nimanui nimica ca sa nu superstresez pe ai mei . Am zis ca uite : am decis sa ma rad in cap ! M-au marcat ca pe o vita , pe mine, inca minor si nu uit povestea asta incat o vad pe fata Generalului astazi , mondena , pe Net , activa in zona Show Biz si in postari de mailuri cu bancuri . Am zis ca daca o intalnesc odata o s-o intreb : dar tu stiai ce face tatal tau in afara de vanatorile cu DEJ si MAURER ? Mai are insa relevanta astazi o conversatie atat de obscena ? In fine , nu furati caise de la comunisti nici astazi , ca nu se stie ...
.

Piesa lui Eroll Gardner , Misty . Drogul nostru al anilor 60

.

.

.

Casa primarului Balcicului

.

Casa primarului Balcicului , Mosescu - mare colectionar de arta si tatal profesoarei mele Balcica Mosescu ( vai cat ne placea la cursuri ) - cred ca mai exista . Dar in fond de ce am dat Qadrilaterul bulgarilor ?

..

.

.

.