Petre Pandrea

De la Petre Pandrea am învatat ce carti trebuie sa citesc, mai ales cand i-am spus ca am cursuri cu Eugen Schileru (sa nu auda de el !) Mi-a folosit enorm, mai ales La Trahison des clercs a lui Julien Benda.

" NINEL " . EUGEN SCHILERU : O minte stralucita si de neinlocuit

.

" NINEL " . EUGEN SCHILERU : O minte stralucita si de neinlocuit . Fara NINEL ajungeam niste zombii , noi , cei de la Institutul de Arte pictori , sculptori ? Poate . NINEL a fost sansa noastra , salvarea noastra . Tot ce s-a scis despre el parca nu-mi convine : prea academic in elogii , prea sec in omagii . Ne-a spus TOTUL . Adica si despre Clar obscurul la Carravagio , dar si despre cel al lui Orson Welles din Citizen Kane . Vorbea despre peisaj si ne baga in lumea lui James Joyce din Ulisse ( netradus inca ). Ii lipsea rigoarea lui Frunzetti , dar ce geniale conectii culturale iti impunea ! Venea la curs cu l' Express in mana si ne citea articolul despre Yves Klein cand trebuia sa ne vorbeasca de Vermeer . Existentialismul lui Sartre si Camus era o pasiune la el care trecuse prin mana lui Dolphi Trost sau a ' Trairistilor ' . Cu el , eram sincroni cu occidentul si experimentele din anii 60 , ceea ce nu era la indemana oricui . Cum s-a putut asa ceva in comunism ? Nu stiu , dar s-a putut , pt. ca poate ne arunca intr-o lume departe de Partid si demagogia acestuia . A scris putin si suntem vinovati cu totii ca nu i-am transcris cursurile atat de orale si de improvizate ce se prelungeau pana la carciuma care devenea universitate . Ne mai programam si cu dusul acasa al unui NINEL mahmurit de la care mai sorbeam cate un gand , o fraza cheie . Altii erau cu D.I. Suchianu sau Argintescu Amza , noi eram cu NINEL ( " un tanar denumit Schiller , din Braila , a venit sa ma vada pe peronul garii " : Mircea Eliade , Memorii ) si suntem inca cu el ... si suntem inca cu el .

.

.

.