Pe pietrele asta, mergand seara si discutind la nesfarsit, era mai inedita imaginatia decat pe asfalt. Calcaiul aluneca putin in interstitiile pietrelor si parca iti aduceai aminte de o idee noua si refulata. O senzatie de imuabil dar cu variante volatile, dar nu inutile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu