De ce fascinatia asta pt. Botticelli , pictor alegoric ce refuza perspectiva renascentista , facea contururi apasate personajelor si nu utiliza celebrul Sfumato al lui Da Vinci ? De unde vine atractia pt. pictura lui conservatoare facuta ca de un mester "orfevre" ? Simbolismul de mai tarziu nu a intrecut aceasta capodopera teatrala dar atat de fascinanta . Se spune ca era sub influenta unor " poeti de curte " si ca transpunea poezia lor in pictura ( unul ar fi fost Marino Marini ). Este o pictura total ermetica cu rezonante cosmice ( cosmicul vazut de anturajul sau ) . Voalul feminin este exaltat in sinea lui , simetria este ' ca la scoala ' iar calmul figurii centrale este dezarmant . Linia orizontului este mai sus . Exact ce nu faceau artistii epocii lui dezlantuiti in realismul personajelor si al peisajului . Pare un tablou plat , fara adancime si cu nici-o informatie despre cotidian. Oare ce vedem , fara sa vedem in fond , in sublimul Botticelli ?
.
.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu